am ceva de zis
și aceasta are cumva legătură cu tine
cu ochii lui de un albastru pe care cerul nu-l are nici măcar când vântul spulberă orice speranță
arcade în loc de ușă țin laolaltă ce a fost cândva o casă lipsită de ziduri
mâna lui cu pielea aproape descojită (reclame vechi) transpirând în timp ce un iepure trece peste cimentul fierbinte
ea, cu părul de in și grâu uscat, cu ochii lui luminând către mine
zâmbește, roșește, și iarăși zâmbește

astăzi la 2 vertical este roșu
cred că am greșit când ți-am luat nebunul aseară, tu păreai așa atașată de gânduri, rozându-ți unghiile, pe noptieră un cerc în umbră amară cu două lingurițe de zahăr
îngerii au consistența unor copii, plouă iar tu respiri cu patruzeci pe minut, sufocându-te-n tine
ca și cum uitarea ți-ar ține loc de pastile, un pește învârte aceleași acolade într-un bec plin cu apă și
aproape că-l simt strigând, urlând și izbucnind în loc de inimă-n mine către apa ce se prelinge infiltrându-se-n ziduri
la parter lumina-i aprinsă, dar nimic nu salvează aspectul de igrasie și mânecă lungă, roasă, repetat peticită și cretă strivită în față la scară

iubirea are dungi de caiet de dictando
nu suntem greu de găsit în cartea de o mie de pagini
dar o să te fac din nou să zâmbești, promit, între timp caut o venă, peste 20 de minute o să te trezesc pentru un sărut
până atunci te las cu capul pe mână, în surdină nirvana și berea desfăcută, în timp ce la TV rulează aceleași reclame la revoltă și lupte de stradă, Dumnezeu precis are un as pitit în barba lui lată, zâmbind cu strungăreața lui ce orbește, precis n-o să mai fim copii niciodată, ce trișor, te aud pe tine dormind și
nu pot să cred că fericirea se compune din visuri