să scriu despre tine
cum îți pliai mâinile
cum tăiai aerul în fâșii mărunte
niște dâre de levănțică
felinele țineau o vreme adulmecând după tine
se risipeau în spații necunoscute
orașul rotea ca o rivaltă în jurul tău
visele se ridicau fumuri dense
fabrica nu mai este demult

traversez pe unde pământul are amintirile lui
cu oameni într-un fel de ispășire

întâlnirea noastră a produs o explozie
din ochii tăi gravi se lichefiau curiozități
treceau dincolo de mine în obscena crăpare de ziuă

mă gândeam să te opresc din drum
era prea personal ca să strivesc această înaintare
prin visul farmaceutic

și lovindu-ne umăr de umăr turnurile noastre
a ceea ce suntem de fapt
s-au prăbușit

azi e unșpe septembrie și poate de aceea


(11 septembrie 2014)