mi-e dor să te sărut
să ne iubim
dar ai plecat de mult de-aici
parcă a trecut o viață
colinzi prin spații siderale
poate acum tu ești soldatul
ce ne veghezi și ocrotești
în uniforma albă a sacralității
oștirilor îngerești
în sfârșit acum poate o să mă crezi
vezi cum e departe de casă
ranița cu vise ți-ai uitat-o însă aici
și fiecare dintre ele e un bilet de voie
pe care inima mea
generos îl semnează
să mai revii în câte o permisie

așteptându-te
îmi privesc copiii și lăcrimez
ce mare și frumoasă
mai fu dragostea noastră