Parvenita
de Florentina Laic

Cum de a ajuns aici?
Avea frați, avea bunici,
Cam săraci și cam calici,
Ea prea multe n-a-nvățat,
Doar bărbați a agățat
Și deodată a urcat,
Drept în vârf s-a cocoțat.

Căci…
S-a dus la restaurant,
Unde… un bărbat șarmant,
Cam bătrân, dar prea galant,
A vrut să-i fie amant.
Atunci ea l-a învârtit,
Capul i l-a răsucit,
Până s-au căsătorit.

Și-a luat omul o nevastă,
”Dulce chin”, mare năpastă.
Are înveliș frumos,
Dar ”inside-ul” găunos,
Fără stil, fără valori,
Interioru-ți dă fiori.

Trei cuvinte, trei prostii,
Vorbește doar porcării,
Despre modă, despre sex,
Despre un machiaj complex,
Câți bărbați a cunoscut
Și câți prin pat i-au trecut,
Ce favoruri i-au făcut…

Soțul o scoate în lume,
Elegantă, ”o minune”,
O nevastă ideală,
Toată ziua îl înșală
Cu bărbați mai tinerei,
Cam bronzați și cam holtei…

Moșul e dezamăgit,
Groaznic a fost păcălit,
„Dulcea fată” l-a mințit,
Căci nicicând nu l-a iubit,
Doar un scop a urmărit,
Banii lui i-a folosit.
În loc de o „fată rară”,
Moșul s-a ales c-o fiară,
Care toată ziua zbiară…
Vai ce căsnicie-amară!!!

Dup-un an și jumătate,
A urcat și-n societate…
Stă picior peste picior
Într-un loc călduț, ușor.
Ea gândește, nu muncește,
Se foiește, se-nvârtește
Și repede obosește.

Căci acum coordonează,
Pe fraieri îi dirijează.
Nimeni la nas nu-i ajunge,
Cu privirea parcă-mpunge.
Dacă gura o deschide,
Instituția se închide.
Este-o obrăznicătură…
Toată ziua dă din gură.

Și e chiar impertinentă,
La bun simț e repetentă…
Dar se chinuie să pară
O „doamnă” pe dinafară.
Nu vă înșelați și voi!!!
Chiar dacă-i în haine noi
Parvenita „ideală”…
Aparențele înșală!!!