prizonieri pe o corabie în largul mării
el cîntă la ghitară ea dansează
mișcările ei ard ochii ca sarea
mateloții rîd aplaudă se închină
la buricul femeii cum la Steaua Polară
curge romul poate și sîngele cui îi
pasă se joacă barbut zarurile sar mai
sus decît peștii marea își împinge ecoul
înspre margini pînă și cei pedepsiți
simt lanțurile ușoare se spun
povești cu sirene corsari balene albe
muzica rotește cuțite în inimă
sclipește dintele de aur
al vicleniei se apropie dimineața
pe neașteptate dansatoarea se oprește
simte degetele ghitaristului reci pe șira spinării
„la posturi! la posturi!” răcnește căpitanul

o notă falsă a schimbat direcția vîntului.