Neverosimil de împătimit
cobor la rădăcinile sufletului tău
rostind numele mamei
unde se îmbină dragostea cu căința
și-mi rămân despachetate gândurile
pentru pomul de crăciun.

Mă pipăi să văd cum sunt alcătuit,
cum îmi bate inima
cu teama aceea stranie
ca ritmul ei să nu-mi fie pe plac
înveselindu-mă forțat
ca cel ce meditează prea mult
la întâmplările lumii
fără să le priceapă.

Apoi îmi spun; toate au un sens
și sensul lor e necunoscut.