frica

mi-e frică
de ziua asta bolnavă
i-am pansat rănile
mă mușcă tristețea de
inimă
mă întreb de ce
te-ai ascuns
în rănile zilei
piciorul unui gând
șchiopătează
îmi târâi zâmbetul
pe suprafața feței
zâmbet forțat
e necesar să rămân
în minciună
să mă agăț de ea cu
amândouă mâinile
și să cânt
un cântec funebru
îngropând încă o zi.