dimineața de azi s-a trezit c-un ultim dor...
o streașină picurând o lacrimă
un condei și-o călimară cu cerneală
jumătate inegală
o potecuță coborâtoare în satul
de unde a plecat la plimbare
o căsuța cu doi plopi la drum și
deslușirea unei taine: cum s-a întâmplat?

acum drumul e spre seară...
în urmă... doar un gând
care venise de cu toamna
a ajuns în dimineața aceasta uitată
într-o amintire din ce în ce mai rară
strigând în șoaptă
gândul vostru de pe urmă să fie
bun și drept
restul e veșnicie...