Nemultumit de propriile izbânzi
de teama să nu mă întreacă ceilalți
mi-am zidit în memorie convingerile
una peste alta cu liant,

dar și zidurile uneori se dărâmă.

Doar urmele cetăților rămân,
să fie descoperite în timp.

Împăcat,
cu tăcerile steagului coborât în bernă
fără nicio mustrare,
secătuit,
mă îmbarc în corabia destinului
străin și păcătos
cu credința reîntoarcerii năzuinței
la urmașii de mâine.