În cerc de piatră sunt născut,
Spirala mea se adânceste
În unda recelui descânt,
Ce-n mine-albastră izvorăște.

Fântâna stelelor mă simt,
Căderea-n focuri le-asfintește
Și ruga setei spre pământ
Cu apa mea și-o potoleste.

Pe cumpăna de fulger mut
Îmi bate ciutura-nnorată,
Din ea împrastii cu-mprumut
Eternul humei însetată.

Adâncul meu așteapt-o zi
Să fiu ținut de-o clipă-n palmă,
Și sărutat cu poezii,
Să poată unda să-mi adoarmă.