Cică se stătea la rând pentru ocuparea gropilor.
Aliniați, morți și vii laolaltă.
Toți doreau gropi de lux, ca niște cazemate,
să le fie somnul dulce, și-apoi, ce va vrea Domnul.
Morții ăia de seamă își luaseră seama,
doreau întoarcerea-n prunc,
să crească altfel, într-o lume în care zarul
nu mai nimerește pe roșu,
ca poporul ăsta ghinionist, care prinde toate semafoarele istoriei,
și când ajunge la castelul visat i se trântește ușa în nas.
De la o vreme, se interziseseră gropile,
rămăseseră doar acelea pentru proști, mult mai puțin însemnate.
De aceea, oamenii zburau pe alte planete, mai norocoase,
unde puteau să moară în voie.
Nici nu știau că și pe-acolo devenise obligatorie groapa comună.