mai bine te-așezi la polul opus
acolo
te poți încredința liniștii aceleia
cu ochi de fântână ce
prinde rădăcinile și face
păsări să cuibărească pe umeri că
nu știi când ai început să zbori
la ce bun cuvintele?!
prăpăstii inserate printre degete desuet ridicol
în patetism rulând neîndemânatic
mult mai pragmatic ar fi de pildă
să-ți pui fularul mov cureaua gri din piele-ntoarsă
să-ți faci un sandwich pentru drum
să tragi un fum
să-i dai un sms și-apoi
cu ea să te-ntâlnești
la ce bun cuvintele?!
iubirile frumoase în tăcere cresc
acolo
pe o bancă
unde
unicele semne sunt
ale brațelor tale ale coapselor ei
acolo
într-o fereastră
prin care
poți întinde mâna să
prinzi ploaia sau
duminca
și de vei vrea cu orice preț
să fii poet
atunci nu-ți va rămâne decât
în tine tu să te întorci
și-n loc să te renegi tu ai putea de pildă să te scuturi
la o adică să răcnești să spargi oglinzi contrafăcute
baloane grandomane păduri din plastic șosele cu un singur sens
să pui un soare încălzit în tine
să-l aranjezi pe pagini albe
să faci din sentimente chei
desculÈ›
să te întorci în miez de noapte-acasă