cred că Dumnezeu are mâinile păroase și fumează
și că stă în picioare la fiecare înmormântare
blând, cu căciula strânsă-ntre pumni

cred că Dumnezeu locuiește peste drum
cu spatele sprijinit de un zid printre străini
o, tu nu mai ești tânăr, aș vrea să-i spun,
și nici nu mai săruți ca la douăzeci și ceva flămând
dar cine mai are timp de iubire, pariez că ești singur
cu barba nerasă și povești ce se pierd printre valuri de fulgi și de vânt

iar umbra ta îmi linge trupul
a nepăsare curge zăpada pe casele joase
iar pașii mei pe cerul așternut covor de stele sparte
își lasă amprentele ca două păsări fără de casă
pe scara ce duce spre hău

cred că o să mă lași (de asta sunt sigur)
să cad în lada de coaste cu iluzia unei fluturări de aer în plămâni
dar cu toate astea nu renunÈ› la tutun
(întind frânghii de fum ce se deșiră până să atingă un punct)