îmi răsar crini din măduvă
și miresmele de salvie roșie din călcâi
adună colibri în jurul pașilor mei
pulberea rămasă din ochii tăi femeie
curge vie
un simun albastru
dezgropându-mă

dacă mările ar avea nuferi
și râurile ar izvorî din ei
curgând în pământul nesățios
respirația speranța imediată
mi-aș ține-o în amintire
în corola unui sărut
cu patru petale