A murit frizerul meu, acum recunosc,
el mi-a scris toate poemele
cu fiecare tăietură de foarfecă,
acu’, primăvara îmi intră pe fereastră
de capul ei, să nu ne trezească dragostea,
coboară ușor și ne doarme sub pat,
visăm atunci fiecare dintre noi
că purtăm o victorie, după asemănare.
A murit Velizar, frizerul meu,
da de tuns tot o să trebuiască să mă tund,

Să vezi cum dă omul de necaz,
ptiu, parcă trăiesc de partea aialaltă
a lumii.