Oasele ordonate pe nisip sunt purtătoare de ani cu ajutorul cărora
legăn pipa peste timp pentru a-mi contabiliza propria călătorie.

În fiecare seară
ascult vântul cum plânge foamea toamnei aride încercând să-mi liniștească gândul
orașul este un bazar bătrân, încâlcit, reîncarnat dintr-un crud albastru.

Crini crescuți din apa botezului încearcă să mă învețe Tatăl Nostru
oamenii vii sunt atât de reci
cu toate că-n privire poartă felinare.

Pe străzi
viața este un carnaval plin de ecuații pentru care păsările cerului caută rezolvare
în scoarța trunchiului ascuns printre smochini.

Fluturii nocturni plutesc deseori în ceașca de cafea păcălindu-și somnul 
cu sfaturi înțelepte
în timp ce fiecare vârstă cade în beznă ferindu-și talpa să nu calce sentimentele urbane 
din trupul meu.