când se îmbătau stelele/ Nea Fănuș cânta în pănuș

niciodată și întotdeauna se țineau de mână
ceea ce pe tine te speria foarte tare
până într-o zi în care mi-ai spus
slujește-L pe Iisus

nu pe Cel de sus
pe cel de jos
cel mai de jos
El este Hristos


cu luare aminte
cobor scara de azi
tu alergi și cazi
în albastru de-un fel de Voroneț
pe frunze de păr pădureț
cu părul cârlionțat-creț-creț
cum îl poartă Crețeanu
omul cu geamantanu
cu șevalet
pus pe gâlceavă
și îndoială


aici e
altfel de altceva

în cart
ceasul spart
zarul și darul
borna și parul
lunca și livadarul
norul și vaporul
puntea și catargul
iconarul și lenjereasa
bucătarul și câinele
visul și stăpânele


stăpânește cel care păzește
chiorul o pățește
orbește



vezi tu?!/îmi spune Orbul/ ce vrei să văd?/ tu ce vrei să auzi?/ să aud ce vezi/ dar tu ce auzi?/ aud corbii cum stau de vorbă/ asta văd și eu/ dar eu vreau să aud cum se vede/ asta dorea și Oarba/ și-a auzit?/ ascultă și tu Sonata Lunii/ acum ascult poemul lunii

stau muguri pe paru-n hotaru/ zici tu oblu/ ca Orbu/ dar eu chiar te cred/ pentru că așa-i în Poem/ când Te chem/ pe cine/ pe Nimeni/ dar vocea Poemului/ zice că da/ repetând/ cum făcea Dădacea/ moțăind/ oare unde-o fi plecând/ unde-o fi așteptând/ Paștele




ucenicesc pe fragment/ stau/ în fiecare loc/ o bucată de Tymp/ o pană de vulturaș/ căzută din cer/ din locul acela/ plin de mister/ toate ale lor/ ale lor să fie

pe umărul drept se așează butucul/ ce bine-mi aduc aminte/ cum ai urcat tu/ dealul la Vinga/ cu plopu-n spinare/ până la soare


de-ai fi ajuns și tu/ poate că acum/ din colțul lumii/ nu ieșea fum
pe cer/ brazde de nori/ așteaptă sămânța





Constanța, luni, 6 aprilie, 2015