,,Să nu o uiți ! ,, îmi strigă cerul,
Al său ecou erupe din vulcan,
Pămantul îi forjează fierul,
Uitarea se sfărâmă sub ciocan.

,,Să nu o uiți !,, șoptește marea,
Și din abis înalță amintiri,
Nisipul le ascunde hibernarea,
Pe tărmurile falsei tălmăciri.

,,Să nu o uiți !,, din mine spune,
Iubirea cu petale de argint,
În sânge se rostește-un nume
Și inima se umple cu-n cuvânt.