răcoarea stă lipită
de mine
se strecoară
în oase
până îngheață cuvintele
gata să se arunce
de pe marginea
buzei
ziua trece în
pas alergător
culegând rouă izvor
din palmele gândului
prăbușită pe
marginea visului
scotocesc în mine
scrijelesc în mine
să aflu ce-i realitatea
ce-i relitatea acestui
câine turbat
care-mi mușcă privirea
tumultul vieții mă
prinde în horă
și dansez
într-o lume fracturată
pusă în ghips
pe o buză de abis.