știi cum e să nu ai chef de nimic
să stai cu mâinile la ceafă
să te adâncești în ele greu
ca într-o groapă din care să nu fii în stare să ieși
în timp ce contempli
o pată de petrol
după ce s-a răsturnat totul

tăcere
vulturul ăsta se rotește deasupra oceanului
forțele tale pe cale de dispariție acolo sunt malaxate

muntele de greață stă să erupă
clocotește lăuntric sub presiunea unui
suflet încercat

știi cum e să rămână agățat igor cel cu mai multe picioare
într-o acrobatică nemișcare frântă din mijloc cât lumea
fojgăie printre toamne căzute cu speranțe cu tot
prin piețe și aprozare să se conserve pentru încă o iarnă

mă întreb la ce bun


(14 sept. 2014)