mi-e dor de dușmanii mei mai mult decât de mine
de cuvintele lor ca niște îngrășăminte chimice
din care ar răsări aceste plante fără de care viața
ar fi doar un trecător prin măruntaiele noastre
prin oasele distribuite aiurea la doi câte doi

pe de altă parte mă tem să nu moară înainte să le spun
cât îi iubesc mi-o mai fi purtat cineva de grijă vreodată

doamne nu mă dușmăni și tu nu vreau să-mi fie dor de tine
doar atunci când nu voi mai fi în stare să mă duc
pe aici primăvara vine greu e ca o iubire care are ceasul
biologic dereglat vrea să fie tot dimineață
când trupurile ni sunt calde și lipite într-un fel pe care
nu l-aÈ™ putea spovedi

(7 mai 2015)