să pun vorbele nu-i greu
pe hârtie velină virtuală
degetele țopăie
ca moleculele apelor cascadelor curg
binefăcătoare tuturor
începând cu munții

n-am de ce să fiu pe harț cu voi
am destui
în colimatorul de după fruntea-mi creață

harÈ› pe terenul de fotbal
chiar între colegii de clasă
și-n pauzele mici
la ordinea zilei
ca ieri

harț la stânga
harÈ› la dreapta

potentaților
voi hărțuiți lumea
cu reguli neregulate bune
gusturilor voastre dezgustătoare

semănați necredința între credincioși
îi convingeți să nu creadă-n soartă
și-i drept să nu creadă
de vreme ce faceți
totul pe dos așteptărilor

mare noroc
știu
să-mi controlez cât de cât nervii
nu-ntotdeauna

cu toții am pățit-o
și numai o dată
și eu și tu
ele o pățesc mai des

ielele dau târcoale peste tot
suntem obligați să tolerăm prostia

cine ne obligă

cu voce tare spunem
că șefii în primul rând

pe umerii umbrei neobosite
pun furca goală
că încărcată de i-o pun
greul i-l duc tot eu
nătărăul

ce n-aș da să am un robot
căruia să-i pun furca-n brațe
singur să și-o pună pe spate
chiar și-ncărcată
și umbrei să i-o pună

eu aÈ™ sta la umbra
părului cu perele coapte
să-i fiu asistent de la distanță
să-i fiu șeful supraveghetor
sa-i dau doar comenzi
nicidecum și leafă

mă pun pe harți cu
ochii și gura credinciosului
păcătos
că și mie
inima mi-o cere

calculul harților îmi este greu
așa că nu mă preocup de posturi
canoanele duhovnicului sunt stivă
pe spatele meu ca sacii cu grăunțe
rânduiți în carul ce-i dus de boi
la moară

retrași pe harturi stau doar flăcăii
vădanele și babele ce nu știu să joace

pe ceilalți veselia-i împinge-n horă
chiar dacă se mai întâmplă încurcături de pași
călcături aiurea cu vârfuri ori călcâie
între parteneri ori perechi învecinate

privesc singuratec
pe hartul opus
doi ochi ca murele
două mere ionatane
printr-o ie nu
prea înflorată