ÃŽn jurul meu am scris patru coloane,
Cuvintele sunt luate dintr-un vis,
Ce-a stat în poala vremii nedeschis.
Eu le-am sfintit și le-am făcut icoane.

Le-am ridicat în noapte cu blândețe,
ÃŽn toate patru puncte cardinale
Și le-am unit cu arcuri boreale,
Să scot din temelie-a lor tristețe.

Vrea gelozia humei să mă strige,
Cu încruntarea-i cerul mă apasă.
Dar pacea mea, de ei neînțeleasă,
Zâmbește, știind că voi învinge.

Aici stăpânitor pe-a mea răscruce,
Te voi feri de moarte și pumnale,
Așa cum i-am promis eu mamei tale
Să stau în locul tău zâmbind pe cruce!