Și când ai crezut că zborul a fost doar un vis,
Soarele pe care îl aștepți ți-e promis în culori,
Primăvara care nu mai vine, va izbucni cu grade
Cu multe flori și un zephir cald și aromatizant,
Ca un ceai verde plin cu aroma de bergamote

E interesant că gândul, ca un fuior de fum roșu ,
Se strecoară ca un șarpe prin orbite și-ți suflă,
Șoptește liniile, cuvintele și imaginile pierdute
Ca să nu fi uitat , în oceanul pateticului, singur
Pe strada cu palmier, rece și udă de atâta uitare.

Doar gânduri creponate și lovite de durere, încă vii
Mai am puțin și ajung în sfârșit acasă, câteva zeci de ore
După un zbor care pare ca nu se mai termină
Cât e de greu să nu vorbești cu cine vrei chiar dacă poți