saluți în treacăt oglinda cu reproșuri banale
aduni lenjeria aruncată aseară-n pripă lângă pat
strângi pahare răsturnate
pantoful cu toc cui de sub pernă – acum știi
de ce visul îți arăta un trotuar sângerând, ai avut noroc
întâi îți faci cafeaua
apoi trimiți o rugăciune s.m.s unui Cer
altuia decât cel veritabil
oxizii din apa de la robinet îți evidențiază cearcănul ochiului stâng
și pata de ruj de pe gât o lățește cum ar deschide o hartă
afli într-un ciob de memorie că este duminică
deschizi fereastra, false spații verzi, false clădiri
doar străzile par cât de cât reale, ele încep de la colțul gurii tale
pe pervaz sorbi din cafea, cu pantoful în mână
cauți să afli răspunsuri
unde o fi plecat cenușăreasa așa de dimineața
și duminica
un gând pieziș te face să spui cu voce tare:
Dumnezeu are photoshop –
altfel cum avea să-ți pară
dimineața aceasta așa perfectă