mătușii Ileana-i spun
de obicei lelea Leana
îi place să-i spun-așa

mă scap câteodată

în alint o chem
leliță Ileană

îmi trimite câte-o ocheadă
totuna cu sictir-ul acru ca chișleagu-învechit
de-mi vine să-i opresc
vorbele de după
cu melesteul nespălat
de două zile

ce-a zburat din gură
înapoi nu se-ntoarce

are lelea
peri harbuzești în fundul grădinii
meri domnești și ionatani pe margini
pruni de mai multe soiuri pe mijloc
piersici altoiți și nealtoiți în spatele casei
precum și alți fructiferi
paradisiaci

nu-i nevoie să intru la aprozar
din mai până la sfârșitul lui
noiembrie

când nu-i acasă
uit unde i-i poarta

într-un loc dosit
am o săritoare
peste gardul de cătină uscată

toamna târziu
îl repară soțul ei
nenea Ionică

cu furca folosită la grajd
când încep primele cireșe-a se coace
îmi croiesc alta
pe măsura mea

de câte ori m-a prins
de moÈ› m-a luat lelea
m-a ferchezuit pe placu-i
cică-s pui de lele

o să cresc

nu voi mai fi
un pui în
CE