Nu am întâlnit încă, nici măcar în vise
Femeia ajunsă deja la capătul vârstei mele.
Mult mai căruntă, înțeleaptă și plină de povețe,
Dar o aud cum îmi șoptește
Să nu mă grăbesc,
Să bat pasul în covată
Pînă mai iese aluat fraged
Ca de tânără fată,
Din care zilnic să-mi hrănesc iubirea și copiii,
Să frământ bine pâinea sufletului
Căci mai am de trecut prin multe posturi negre
Pînă la adînci bătrînețe.
Ea este singura care în mine încă mai crede.