sătulă de umblat prin străini
bucuria
e tot mai tristă de la o vreme
sărută pereții casei părintești
ca pe niște rude de sânge

în jurul stelelor se învârtește în cerc
aceeași noapte
ceasul protestează îndărădnic
o trompetă cântă pe tristețea ta

un cântec în care ai vrea
să-ți îngropi pe veci străinătatea
să poți trece mai departe
spre alte rosturi