De parc-as fi un ghem de ata…
Ma desiri din prea putin in mult,
Din mine in noi.
Ma zgarai, rupi din mine si ma-mprastii,
De parca nu ar fi de-ajuns doar sa privesti.
Ma infasor in jurul tau,
Te strang ca sarpele in dulci emotii,
Dar te eliberezi usor si fugi in jungla ta
Inchisa-n ganduri ofilite.
Ma iei cu tine ca sa nu te pierzi
Si, totusi, m-ai lasat in urma asteptand
De-atata timp...
Cu sufletul in maini firave de neatent copil
Ce scapa ghemul prin ferigi.