când ies din mine cu ochii închiși trupul
pe care îl port de obicei stretch
se moleșește și cade ca o rufă

mirosul lui adulmecat de departe atrage
oamenii poartă figuri dali sufletul și
umbrele lui în oglinzile vieții se reproduc uriașe
manifestații de culoare

cu cât mă depărtez de mine cu atâta simt
pe altcineva probează trupul meu unic Designerul
își freacă mâinile de bucurie soarele iese ca
o torță din mare inima lui rezervă pentru zile cu nori

să mă întorc înlăuntru înseamnă să scot
în stradă actorul deghizat cu sinele meu
încercând să mă joace
un rol secundar de funcționar muncind zi
lumină ca să-și plătească datoriile în viață

bănuiește ce vreau îmi face loc
apoi ca și cum m-aș îmbarca pe arca lui
Dumnezeu mă salută de pe punte