A venit
Eu vedeam că e înger
sculptat din poemul cel mai drag
-Dragul meu drag-
Mi-a pus spini
de jur împrejur legați la pântec cu o privirea ce mirosea a dușmănie a lepădare.
Nu a venit singur.
Credea că voi pleca.
Treptat mi-a otrăvit bucuria
mi-a răstignit prezentul ce-l privea cu ochi de prunc.
Eu credeam că e înger primul și unicul înger pentru care Dumnezeu m-a încercat
botezandu-mă în propriul sânge.
Condorii așteptau ochii cu gust de mamă ...
A venit
plecat fiind din vers-
m-a atins aici și aici
Aici
credeam că are aripi
dar avea gust de cuțit minciună
gheare
și picurau amintirile mele
erau încă vii și zâmbeau când au fost smulse cu inimă cu tot...mi-am pipăit pieptul și-a locul ca o fântâna
durerea mă -ngenunchea
Tot credeam că e un înger speriat pierdut în timpul cât a fost plecat.
Pentru mine nu am simțit așa
mi-am zis.
La un moment dat mânca din copilărie din nopțile legănate din inimă
O să -l vindece, am zis, sperând
Mănâncă mai mănâncă ...
Apoi mi-a fost ger și gerul era insensibil.
A plecat. Ușa s-a închis. Parfumul meu a fost gonit de cei cu care a venit.
Tot ce știu e că acum
în loc de inimă
Dumnezeu mi-a pus un înger.