am omorât un om în fața ușii
l-am omorât neauzind și poate doar puțin neașteptând
venea de obicei c-un papagal albastru pe umăr și pentru asta
îl ascultam vreo oră, fărâmițând bucăți de pâine

i-aș fi deschis și l-aș fi prins în cădere
mă întreb de-aș fi putut rămâne în picioare cu un mort mare pe piept
în timp ce papagalul ar fi zburat strivindu-se risipindu-se între noi
iar mai târziu m-aș fi întrebat îndelung
de unde-au apărut toate amprentele de pe oglindă

am omorât apoi un câine gri
s-a ținut după mine un timp cu lăbuțele ude
fără să privească în urmă
l-am trimis cu blândețe acasă, i-a fost
ca un pumn de otravă

~

închid ochii, totul e mic
noaptea e plină de șoareci, ies îmbulzindu-se din clapele unui pian
adevărat, un pian aruncat pur și simplu
nu pentru că doi oameni au încetat să se iubească ci mult după aceea
nici c-un pian
nu poți face nimic