am împărțit secundele la doi
cele care râd
și cele care zboară
s-avem fiecare câteva minute
să legănăm visele
când alergăm seara
printr-o clepsidră albastră
ce încă nu ne aparține

aud noaptea chemarea ta,
adorm în brațe cu fiecare cuvânt
pe care m-ai învățat să-l rostesc
și-l sărut ca pe un prunc
ce-și caută părinții adoptivi
să înflorească

filele cărții îmi spun că ești departe
dar citesc paginile în diagonală
două câte două
și sorb urma pașilor tăi de pe nisip
elixirul care mă face să zbor
mai aproape de palma ta
să locuiesc în ea, să trăiec.... să mor...

ești singurul țărm
pe care pescărușii sunt albi

și stele se-aprind de iubire
de câte ori valurile
pictează cu spumă umbra nopții
pentr-un Robinson Crusoe
veșnic naufragiat

“You're simply the best”