Ţi-a înflorit surâsul cu linii subțiri în unghiuri,
nu se distinge niciun rid numai culori deschise luminii.

Gândurile nu-ți mai dau de furcă, visele se recompun,
trupul își lasă nervii să spumege,
carnea să-și simtă sângele cum o purifică

absorbind roșul ca un mac.

Vorbe cum castanele aruncate-n foc plesnesc în coaje,
alte mâini vor să le scoată,
la masă nu se așază nimeni.

Așteaptă...

Nu este alt mod de a te seduce
ascuns în spatele cuvintelor care se topesc în simțuri
și lasă amprenta atingerilor nevinovate.

Dorința nu poate fi stăpânită
și pe oameni îi pune pe jar.