nimeni nu va băga de seamă
dacă voi pleca
veți începe gimnastica de înviorare
numărând corăbiile
de pe roua acelei dimineți
va lipsi una

veți spune

nu s-a simțit în apele sale

toți avem coșmaruri din care ne trezim
sau nu

coșmarul puiului este că oul va crește mare

al frunzelor că niciodată copacul
nu rămâne îndrăgostit de același harem

al omului
este coșmarul din coșmar
respirația-n pungă
aburii
carâmbul deșertului pe care urcă furnici
numit
(într-un moment de inspirație ludică)
de-a v-ați ascuns


desenați moartea

mâini harnice pun pe hârtie lumânări
cimitire
piața universității
manifestanți cu pancarte hilare


numai fata aceea
care stă la fereastră
desenează o zână

cu o coroană de margarete pe cap
și sub gene
cu niște lacrimi mici

atât de frumoasă crezi tu că e moartea

întreb cu mintea cusută pe dos

frumoasă sunt eu
îmi răspunde

moartea am ascuns-o sub lacrimi