mica mea zână verde eu nu sunt ophelia/ voi rămâne fată bătrână e inutil să așez flori de sânziene sub pernă fiindcă orice aș visa...nu va fi el/ nu va fi dragul meu drag bărbat din inima munților/ domnul meu cu barba încâlcită privind stelele verii ca o bestie vrăjită...

ce aÈ™ putea spune?
grâul e încă crud îi pot simți laptele când strâng din dinți
femeile sunt încă frumoase pentru mine prin urmare încă sunt
mai tânără decât acel merișor uscat
odinioară mărul cu mere de aur interzise
păzit de o armată de paingi roșii cu cruce prea fioroși
pentru o fetiță speriată cum eram eu

dar bietul meu hamlet acestea sunt doar povești/ chiar tu ai murit cu mult timp în urmă iar eu/ cine sunt eu să știu ce fel de mlaștini îmi vor ține aureola deaupra lor?