Între aceste cuvinte despărțite-n silabe
simt despărțirea nostră ruptă de poveste
așezată-n umbrarul gândurilor răzvrătite
pentru fiecare neglijență uitată.

Te simt înflorind în orgoliu
pe care de multe ori îl detest,
ca și cum n-are răbdare cu femeia,
care mă iartă, nu fără îndârjire aspră
împotriva tuturor ieșirilor din peisaj
dar știe să drămuiască cu sufletul
mărimea unei greșeli fără intenție.

Nici nu îndrăznesc să cred în altceva,
viața mea fără tine ar fi ruptă de lume
și-n disperare de cauză aș muri câte puțin
ca un mutilat de întâmplări nefaste.
Vreau să te văd mlădioasă-n spatele meu
cum respiri dragostea prin toți porii
și mă aștepți să-ți sorb privirile
cu miros de cafea fierbinte.

Numai tu-mi personifici voința
din care faci o simplă manifestare
în care mă regăsesc din plin
dincolo de cuvintele spuse.