sunt o păpușă de lemn
înzăpezită
îmbătrânind în paltonul chinezesc
în zâmbetul căruia
ecoul
își trosnește oasele
imaginația își face
cuib în genele mele
această prezență a ta
m-a învățat să trăiesc
în pace cu restul lumii
desigur aș putea să te numesc zeu
însă ești doar continuarea
unui început menit să-l aștept
toate veșniciile mele