Sângele pe care l-am scuipat în seara asta
fierbinte ca o lavă pornită din plămânii pământului
a definitivat metastaza în care șădea comod o iubire aiurea
căreia i-a mai fost dat să trăiască două ceasuri cosmice
doar dintr-un simplu caprinciu pe care mi l-am exprimat
într-o zi de ieri gestantă cu o moarte

Viața nu are frontiere

Mi-ai zis că sună sadic, eu am râs puternic
și te-am rugat să te uiți în jur și să-mi spui onest
că nu vezi tu cum toate renasc, cum toate se schimbă
că moartea, asta cel puțin, e una care naște prunci de viață
că ea a ucis, cu plăcere, tot ce a fost rău în noi și în jurul nostru
și probabil o va mai face și de acum încolo

Sunt aerul tău, ești aerul meu

Iar aceasta moarte, dătătoare de viață
ne va căsători ucigând falsa libertate de care suferim
redându-i iubirii noastre nemărginirea și grația dintru început
dimpreună cu cu niște rădăcini cărnoase care vascularizează
viața noastră unul lângă altul, legându-ne de plămânii pământului
și atfel vom putea respira la adăpostul unui pântece invincibil

amor nostrum terra noastra