nu s-au numit trepte
nici măcar genuri nu au reușit să fie
motivele mele au fost întotdeauna femei frumoase
pe care le creșteam în ghivece de toate culorile
afară pe pervaz

iar dacă te oprești un sfert de oră sub fereastra de la parter
pot să jur că imi vei auzi inima
cum se cere să iasă
afară