Dacă ar ști cum să se fardeze,
femeia aceasta care, la ora închiderii,
vine – cu un aer pe jumătate stingher,
pe jumătate cochet – să-mi ceară o țigară
„pentru că viața-i un fum”,
cu siguranță că ar putea fi încă foarte frumoasă.
Dar, printre paharele și scrumierele
de pe masa necurățată,

între mine și ea,

stă cartea
recent cumpărată, nouă-nouță,
încă nedeschisă, cu filele neatinse
și foaia de gardă velină, imaculată
între coperțile sclipitoare,
așteptându-mă, atât de fragedă…



(volumul „Și totuși, rodim” - 2007)