mai întâi
tu privești în ochii mei
și timpul ne înghite încet-încet,
sub ocupata plutire a norilor;

pe urmă
eu privesc dinlăuntrul ochilor tăi
și totul se vede ca un zâmbet,
petrecut de păsări, copaci și iarbă;

într-un sfârșit iată iarna,
nu mai rămân după noi
decât două semne
și timpul,
privind prin ochii noștri de fotografie