stau agățat de zare într-un spital
a fiară rănită de tine întrupat
schingiuit de boală în unicul pat
fără de alinare doar veșnic în păcat
abia de câte-o moarte ce-mi mai întrerupe vina
decât să-mi sorbi lumina
ce altceva mai poți să-mi faci ?

și cum tresar a spaimă
și cum mă plâng a murmur
de buze chinuite de tâmplă sfâșiată
de ochi putrezit de apă nesfințită
a prăbușire a geamăt a durut
ce lungi litanii îmi spui acum la asfințit
și duzi imenși și puri în carne înfloresc
ce bine-mi e acum
că moartea-i moartă abia de îndrăznesc
câți îngeri ți-am ucis o, Doamne
cumplit desăvârșit cu ură
cu rouă ucigașă cu spini de fier și crini
în diminețile cele reci și triste
în timpul cel sfârșit

la răscruce de drumuri nu-i decât miros
de sânge strivit
și lună lună plină
și mă retrag în mine așa încet încet
la fel ca și țigara când trage fumul înapoi