o mare e uneori fântâna din noi
și marea-i adesea un ochi de fântână
cu zâmbet de spumă ne prindem de țărm
și ochiul tremură-n hulă

corabia plutește-n derivă pe cer
cu pânzele rupte-n furtună
doar o tunică roasă de ploi
mai flutură agățată de cârmă

noi
albatroși osteniți
rătăcim printre catarge
un ultim tărâm ne atrage
și batem și batem din aripi
grele și moi...