pentru că sunt mai mult decât sămânța
alunecată sub piatră mi se spune
să iau cuțitul să-mi răzuiesc umbrele de pe brațe
oamenii să nu mai dispară subit
înainte de-a-și cânta partitura în vibrato de curcubeie
gaica fonemelor care-mi încheie prozodia poemului
se vrea brodată cu sori
visam speram jalonam credințelor
traseu fără obstacole de unde să dezgrop merele
ca pe comorile inocenței la fiecare pătrar
de lună expulzat din oase
și îmbrăcând pielea șarpelui să pulsez propriul rai din care
îngerii nu pot demisiona nici în timpul
epidemiilor de gripă
prea multe angoase sufocă flora microbiană a trăirii
durerile nu se mistuie integral niciodată
spițe de gheață camuflează roata destinului
zgribulesc în mine atâtea ispite
căușul palmelor developează însingurări
pentru aroma decenței
portocalii sunt depozitarii tuturor lacrimilor
în inima de foc stai dreaptă
(mi se șoptește persuasiv din culise)
pentru ca bucuria să te cuprindă
în toate silabele
și furtunile să rămână intraductibile

pentru că sunt de pretutindeni adunat
în litere bolduite
mi se plătește vama de sânge fără majorări spectaculoase
molatice voluptăți greblează prin gânduri utopii
îmi spun febril ușor aplecată peste balustrada spaimei
cum să recunoști magia fără condurul
ce-ți reproduce amprenta chiar dacă oglinda ți-e spartă
și poveștile sunt risipite pe cioburi

pe unghia boantă a zilei
nu-i loc decât de un triplu salt mortal
și-un carnaval de conjunctură

biletele-s gratuite

doar costumația trebuie plătită cu viața
la nevoie se acceptă și-n rate