și simți
că te minți
ai gânduri inversate
ai pașii moi și plini de infidelitate
umbli mereu cu pietre ascunse-n căușul palmelor
și le arunci către fiecare nod în gât pe care n-ar trebui să-l ai
te-ai prinde cu vârfurile degetelor de pleoape
și te-ai înălța înapoi în ochii oricui vrea să te vadă
dar ți-e că scapi pietrele din pumni
arunci sistematic câte una
de fiecare dată când ți se pare că ieși prea mult la suprafață
te-afunzi la loc in ceață
măsori timpii între ele
în secvențe paralele

- da, am citit-o de îndeajuns de multe ori
încât să-mi aduc aminte -

dacă adulterul ar fi crimă
te-ai fi sinucis de mult