poate că pereții
sunt ceața condensată,
compactată,
a sentimentelor
ce ne-nconjoară;
locul geometric
în care stau ele adunate,
ca niște țestoase,
cu multă povară;
poate că,
odată și odată,
n-or să mai pară
acestea, zidurile,
drept margine
a lumii de afară -
căci le avem pe ele,
trupurile,
umbre prin orașul ce ține,
spre seară,
să ne cuprindă;
ca odinioară

ca odinioară