aruncate neglijent peste sânii ei
nimeni nu va mai avea curajul să picteze flori cu petalele
dispuse inegal de jur împrejurul unei guri
strâmbe

ar veni doar să te privească cum devii tot mai precis
cum păsările vor înceta cântecul din capul tău
ca niște copii orfani a căror limbă
este mai veche decât moartea captivă într-un sinucigaș

ex morte vita îți vor spune
când vor derula timpul înapoi și vor înregistra un altul
îmbrăcat într-o cămașă de forță unde nici măcar dragostea
nu ar mai avea ochi să umble

din acest motiv îți dăruiesc încă o dată toată tăcerea mea