s-a terminat,
pierdută-i în mareea
de plasmă, globule de grăsime, substanțe chimice,
nu mai știu deloc unde este
ea,
oblica femeie de interior
care-mi sfarâmă, mătură, strânge
cheagul de sânge,
în chiar clipa
când
se întâmplă
atacul vascular cerebral;

sunt pierdut,
sunt ca și paralizat fără ea -
singura femeie
despre care mi-e clar
că nu profită din plin
de cursurile bonus:
cosmetică, manichiură, coafor, unghii false

oare unde o fi adăstând,
acum,
când totul este terminat
de minusculul
cheag de sânge?