Încă un an dezertor în deșertul necunoscutului.
Cât de mult a rămas știe doar apusul,
care strânge-ntr-o menghină totul și-l eliberează în noapte.

Odinioară povesteai câte-n lună și-n stele,
prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul.

Azi, nici un ecou deslușit, doar liniștea în care tânjește-nceputul.